Andruni 9.5

O metaforă ambulantă printre mințile îngrijorate ale unui public ce își găsește subconștient traseul în desfășurarea spectacolului, “Regele moare” pregătește terenul anevoios, abrupt, cu un covor roșu, tuturor celor care au ochi să îl vadă. Rezistența în fața inevitabilului, datorată ochelarilor de cal pe care uităm că îi avem strâns legați la ochi, ne înmoaie în fața a tot ce nu suntem pregătiți să înfruntăm. Cântecul unei lebede ce nu își aude propria voce marchează un nou capitol pentru cei ce se feresc de un prezent continuu. Mă închin regelui, ca toți supușii săi, pentru prestația remarcabilă pe care cel ce îi dă viață personajului, maestrul Victor Rebengiuc, rămânând într-adevăr cu un gust amar pentru propriile-mi concepții greșite pe care nu mă indurasem să le văd, până ce un astfel de semnal de goarnă mi-a adus simțurile la trezie. Puntea dintre adevărul subiectiv și realitatea obiectivă este delimitată la fel ca in trăirile audienței, din acest motiv spectacolul câștigând un loc aparte între capodoperele teatrului.

Madi 9,7

Ionesco. Rebengiuc. Mihuț. Ciontea. Bovnoczki. Pavlu. Țilea. Andrei și Andreea Grosu. Vladimir Turturică. Teatru PUR și simplu. Teatru. Capodoperă. Respect